Plimbare prin târgul lumii cu temele nefăcute

(Scrisoare către fratele meu preot)

După o perioadă lungă de tăcere, îndrăznesc să-ți scriu ție, fratelui meu. „Mai lesne este pentru noi să iubim tăcerea”, dar cele ce se petrec acum, mă îndeamnă să vorbesc.

Nu-s convins că-mi vei citi răvașul până la capăt. Bănuiesc că-mi vei zice că nu mi-ai cerut sfatul. Ai tot dreptul, însă cinstea împăratului judecată iubește. Ascultă-mă, te rog.

Încă de mic te-ai arătat dornic să-ți aperi prietenii de cei mai mari. Ai dorit să schimbi lumea. Absolvind școala, ai încercat la Economie, dar te-ai ciocnit cu un sistem corupt și ai abandonat. Ai încercat la Drept, dar ai constatat că legea e neputincioasă, iar sistemul e în stare avansată de putrefacție. Medicina, mi-ai spus, îți oferă posibilitatea să te jertfești pentru aproapele, să-i dai leacul cuvenit, însă nu-i poți împăca sufletul. Și atunci ai ales să-I slujești lui Dumnezeu și aproapelui în Biserică. De ce? — te întrebau unii. — Pentru că Ea îi încape pe toți și pe toate. Prin învățătura Ei poate aduce acel echilibru în societate, dar și mai mult, îi deschide omului porțile nemuririi și ale veșniciei.

Când mi-ai arătat crucea preoțească, era scris pe ea: „Fă-te pildă credincioșilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu credința, cu curăția” (1 Tim. 4.12)

Mare mi-este mirarea și dezamăgirea când aud și văd ce faci acum. Știu că au fost alegeri și e mare tulburare în țară, dar spune lumea prin târg că ai fost cel mai activ în perioada electorală. Așa e? Daca da, ce să spun? Urât! Urât de tot! Ai tot dreptul sa-ți încrețești fruntea și să nu fii de acord cu cele ce spun, dar mai rabdă un pic.

Biserica nu-i altceva decât prezența lui Hristos în lume. Misiunea Ei e de a relata Adevărul Divin tuturor oamenilor indiferent de apartenență politică sau religioasă. Preotul nu este expert în geopolitică ortodoxă, nu face pronosticuri, nici nu-și permite să vorbească în numele Bisericii la tema respectivă. Nu are voie să excludă din Biserică pe cei care nu-i împărtășesc ideile sau prostiile. Apropo: Poți exclude doar pe cel care prețuiește și simte necesitatea Sfintelor Taine ale Bisericii. Ceilalți s-au excomunicat singuri. (deși în mod fățarnic se închină la moaște sau icoane și stau la slujbe de ochii lumii)

A dobândi dividende politice în acest mod e mare păcat. E ca și cum ți-ai face un selfie lângă Hristos în cunună de spini…

El a venit în lume pentru ca lumea să se mântuiască. N-a făcut politică partinică. Ba chiar pentru ca n-a făcut a și fost răstignit. Tu ai făcut partizanat politic și ai toate șansele să fii judecat. Și asta nu-ti va aduce folos pentru că nu-i pentru Dumnezeu. E pentru idee.

Îmi pare rău ca nu ți-ai însușit temele. Nu trebuie să afișezi diploma. Notele nu înseamnă minte.

Te temi de invazia unor imperii? Bine, dar nu știi oare că Biserica de două mii de ani înfruntă și lasă în pagubă orice imperiu și sistem de gândire? Știi de ce? Pentru că Ea e Trupul lui Hristos. Și niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om. (Ioan 7. 46) Atunci spune-mi ce înseamnă să votezi corect? De vreme ce numești un lucru rău, trebuie să ne spui cum arată cel bun. Care sunt criteriile după care te orientezi?

Lasă mitul cu 95%…

Prin comportarea ta arăți lumii că Biserica poate fi o doar mișcare paramilitară, iar creștinismul o simplă doctrină. Celor din mass-media le dai apă la moară să o vadă o S.R.L. care nu plătește impozit.

Spune-le prietenilor tăi să nu mai folosească termenul „religie ortodoxă”. Ortodoxia nu-i religie și Teologia nu-i sistem de gândire. Ambele cer traire. Știi de ce Hristos i-a alungat din Biserică pe cei ce vindeau animale și păsări pentru jertfe? Doar Dumnezeu a poruncit asta s-o facă pentru oamenii care veneau de departe? Pentru că încurcau la rugaciune…

Da. Să nu uit. Spune lumea că ai ceas frumos și scump pe mână. Sigur că ai nevoie de el, dar pune-l în buzunar. Ceasurile-s pentru cei ce măsoară timpul. Pentru noi Hristos e în afara timpului și trebuie să trăim veșnicia încă de aici. Iar oamenii au nevoie să o vadă nu în cuvinte ieftine, ci în ochii noștri…

Arhim. Augustin Zaborosciuc