Mitropolitul Ierotheos Vlahos – Condițiile participării la Sfânta Împărtășanie

Nimic nu se face fără anumite condiții prealabile. Absolut nimic! Dacă cineva vrea să învețe o știință, nu o va face fără niște condiții prealabile. Trebuie să-și găsească mai întâi un profesor potrivit. Trebuie să citească, să studieze, să se ostenească, să sufere, să plângă, să dea greș. Și iarăși să aibă dorință și dragoste pentru cunoaștere. Dacă nu are dragoste pentru cunoaștere, în ce fel o va dobândi?

În continuare, va avansa în dobândirea cunoașterii științifice, dar nu va putea cuprinde pe toate. Va trebui să adauge încet-încet elemente noi cunoștințelor sale.

De ce să se facă acest lucru doar pentru cunoașterea omenească, și nu cu aceeași dorință pentru cunoașterea cea dumnezeiască? Prin urmare, Sfânta Liturghie nu se poate săvârși fără condiții prealabile. Nu putem să participăm la Sfânta Liturghie fără niște condiții anterioare! Ce înseamnă aceasta? Avem exemplul drumului către Emaus. Trebuie să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu: citind Sfânta Scriptură, textele Sfinților Părinți, rugându-ne.

Inima arde din dragoste de Dumnezeu, din sete de Dumnezeu, din dumnezeiască dragoste. Cu cât inima arde mai mult pentru Dumnezeu, cu atât mai mult ne apropiem de Sfânta Împărtășanie, și acolo îl cunoaștem pe Dumnezeu.

Prin urmare, Sfânta Împărtășanie este centru vieții bisericești, la Ea se referă toate Sfintele Taine, dar nu poate fi înstrăinată de cuvântul lui Dumnezeu, de Sfânta Scriptură. Nu se poate înstrăina Sfânta Împărtășanie de rugăciune, îndeosebi de rugăciunea inimii.

Dacă nu există în viața noastră Sfânta Scriptură… Dar ce înseamnă Sfânta Scriptură? Sunt poruncile lui Hristos. Citim Sfânta Scriptură și vedem ce vrea Dumnezeu, ce spun prietenii Lui. Cine sunt prietenii lui Dumnezeu? Prietenii lui Hristos sunt Sfinții Apostoli. Ascultăm mesajul lor și începem să împlinim poruncile date de Dumnezeu.

De exemplu, avem Fericirile. Acestea încep așa: „Fericiți cei săraci cu duhul, că acelora este Împărăția Cerurilor.” Adică fericiți sunt cei smeriți, cei ce înțeleg că au înlăuntrul lor multe păcate. După aceea: „Fericiți cei ce plâng…”. Atunci când omul își dă seama cât este de păcătos, începe să plângă pentru păcatele lui și să se pocăiască. Apoi vine blândețea: „Fericiți cei blânzi…”. “Fericiți cei ce flămânzesc și însetoșează de dreptate”. De vreme ce a simțit mila lui Dumnezeu, apoi flămânzește și însetează tot mai mult pentru dragostea lui Dumnezeu. „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”. „Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”. Și la sfârșit: „Fericiți cei prigoniți…” Încep prigonirile pentru Dumnezeu. Pentru că lumea nu îi înțelege pe acei oameni, și încep să fie prigoniți. Martiriul este roadă a vederii lui Dumnezeu.

Așadar, împlinim poruncile lui Hristos! Asta înseamnă citirea Sfintei Scripturi și a textelor Sfinților Părinți. După care ne rugăm, și inima începe să ardă de dragoste pentru Dumnezeu. Și abia atunci vom porni pe calea propriului nostru Emaus, spre Sfânta Împărtășanie, și acolo Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Atunci dobândim cunoașterea lui Dumnezeu.

Pentru că, atunci când participă cineva la Sfânta Împărtășanie fără o pregătire anterioară, în loc să primească lumină, trăiește focul! Este foarte important acest lucru! Toți Sfinții Părinți îl tâlcuiesc.

Sfântul Grigorie Palama spune că la a doua venire a lui Hristos, toți îl vor vedea pe Dumnezeu. Dar unii îl vor vedea ca lumină, iar alții ca foc mistuitor. Căci lumina are două proprietăți: de a lumina și de a arde. Dacă cineva este orb, va simți proprietatea caustică a luminii. Dacă a dobândit vederea, atunci Îl va vedea pe Dumnezeu ca lumină!

În acest sens, Sfântul Nicolae Cabasila spune: „În această viață trebuie să dobândim vederea duhovnicească, căci așa vom vedea slava lui Dumnezeu!” Mai spune Sfântul: „viața aceasta este un atelier duhovnicesc.” Prin urmare, Sfânta Împărtășanie are o valoare foarte mare și nu se ia fără pregătire anterioară.

Condiția de bază, conform exemplului pe care vi l-am spus, cu drumul spre Emaus, este împlinirea poruncilor dumnezeiești și rugăciunea inimii. Atunci omul îl recunoaște pe Dumnezeu și dobândește cunoașterea lui Dumnezeu. Și Sfânta Împărtășanie se ia spre luminare și îndumnezeire, iar nu spre judecată sau spre osândă!

Transcriere realizată de „Coloana Infinitului”