Sărbătoarea Nașterii Domnului după trup este maica tuturor sărbătorilor, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Odată cu Nașterea lui Hristos, au început să se dezvăluie faptele petrecute în timpul Bunei Vestiri. Când spunem să se dezvăluie, înțelegem că există câteva persoane, precum Maica Domnului, Iosif și alții, cărora li s-a descoperit că Hristos, pe Care Îl așteptau toate veacurile, a venit în lume. Desigur, Hristos Se ascunde dezvăluindu-Se și Se dezvăluie ascunzându-Se. Lucrul acesta se observă pe tot parcursul vieții Sale, dar și atunci când El Se descoperă sfinților.
Nașterea lui Hristos este un eveniment istoric, pentru că se petrece într-o anumită epocă, pe vremea când în Imperiul Roman domnea Cezarul Augustus, iar în Iudeea guverna Irod. Sfinții Evangheliști insistă în accentuarea caracterului istoric al evenimentului, pentru că vor să arate că Hristos a fost o personalitate istorică, ceea ce înseamnă că a luat cu adevărat trup omenesc și că Întruparea nu a fost o presupunere sau o închipuire.
În ciuda caracterului său istoric, acest eveniment este o taină. Știm că există Dumnezeu-Om, Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit, dar felul în care firea dumnezeiască s-a unit cu cea omenească în ipostasul Cuvântului rămâne o taină. De altfel, ceea ce s-a petrecut în persoana lui Hristos, adică unirea ipostatică a firii dumnezeiești cu cea omenească, este un eveniment unic. De aceea, Sfântul Ioan Damaschin avea să spună că Hristos este „singurul lucru nou sub soare”, adică singurul lucru nou după zidirea lumii. Aceasta înseamnă că, după facerea lumii și a omului, nimic nu mai este nou în Univers. Toate se repetă. Nașterea unui om este rezultatul cuvântului lui Dumnezeu „să facem om după chipul și după asemănarea Noastră” sau „creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și îl supuneți” (Facerea 1, 26–28). Nou este numai Dumnezeul-Om Hristos.
Așadar, caracterul istoric al evenimentului nu exclude taina, dar nici taina nu desființează caracterul istoric. De Crăciun, sărbătorim Nașterea lui Hristos, dar, în același timp, trăim faptele legate de Naștere și în chip tainic, în inima noastră, pentru că atunci când viețuim în Biserică, trăim și suntem părtași la toate stadiile sfintei Întrupări.
Arhim. Hierotheos Vlachos, Predici la marile sărbători, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, 2004