Ne putem ruga permanent în lume?
– Aş zice că nu. Tot îndemnul dat de Hristos este cu neputinţă omului a-l împlini. Mântuirea nu este cu putinţă omului, dar „ce este cu neputinţă la om, este cu putinţă la Dumnezeu” (Matei 19, 26). Vă spun lucrurile acestea întrucât, de multe ori ne smintim când vedem cât de grea este rugăciunea, facerea de bine oarecare. Subliniez: Nu este greu, este cu neputință. Şi cred că, dacă îl înţelegeţi în profunzimea şi adevărul lui, acest cuvânt o să vă mângâie în loc să vă deznădăjduiască.
Însă datoria noastră este să căutăm către Dumnezeu. Şi Dumnezeu face în noi ceea ce nouă ne este cu neputință. Din fiecare clipă trebuie să facem o legătură cu Dumnezeu, dacă nu trăieşte în sufletul nostru rugăciunea cea neîntreruptă, darul Duhului Sfânt. V-aş spune un lucru important. Uneori cugetăm, poate cu frică, la cele ce vor fi şi mai ales la moartea care ne aşteaptă pe fiecare. Binecuvântaţi aceste momente de pe acum. Aşa fac şi eu: „Doamne, nu ştiu ce o să fie până la moarte, dar până atunci izbăvește-mă de cel rău, că Tu, dacă mă laşi pe mine singur, ştii ce am să fac, că acum am înţeles şi eu”.
Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, p. 85