„Când scriam aceste rânduri, cuvintele, cu mila lui Dumnezeu, veneau liber ca din izvor, însa nu aveau sare si mâna mea era ca trestia scriitorului ce scrie degrab. Cu timpul, însa, Dumnezeu m-a miluit si mi-a dat sa simt si cu inima toate acestea. Deci rog pe cei ce se vor ruga împreuna cu mine, sa nu se sminteasca de cele ce am scris, vazând viata mea cea nerusinata”.
Arhim. Augustin (Zaboroșciuc)
Cântarea 1 Irmos.
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El, Dumnezeul părintelui meu, şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă s-a preaslăvit.
Pripeală: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Primeşte, Stăpâne, sufletul cel îngreuiat de păcate, care caută izbăvire, miluieşte pe cel ce mult a greşit, căci mă întorc la Tine ca fiul cel desfrânat şi strig în deznădejdea mea: Părinte, greşit-am la cer şi înaintea Ta.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Suflete iubitor de păcat, până cînd îţi vei zădărnici munca? Până când vei sta în fărădelegi ca porcul în tină? Ia aminte că nu poţi sluji la doi domni, căci sau pe unul îl vei urî şi pe Celălalt Îl vei iubi, sau de unul te vei lipi şi pe Celălalt vei dispreţui.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Iubire de oameni negrăită, Hristoase Mântuitorule, pe cei ce vin la Tine cu pocăinţă îi primeşti şi cinezi împreună cu dânşii. Ştiu că nu-i bine să iai pâinea fiilor şi s-o arunci câinilor, dar învredniceşte-mă să mă satur de sfărâmiturile ce cad de la masa Domnului meu.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Nenivitenii s-au pocăit la cuvintele proorocului Iona şi îmbrăcându-se în sac şi cenuşă au oprit mânia Ta cea dreaptă ce era asupra lor. Şi iată aici mai mare ca Iona fiind, stai de faţă, aşteptând pocăinţa mea. Eu, însă, m-am prefăcut în stâlp de sare ca şi femeia lui Lot, pentru că m-am uitat înapoi, nelepădând cu desăvârşire păcatul.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Sarea unindu-se cu apa se topeşte, deci varsă apa Ta cea mântuitoare peste ranele mele ca pe un balsam mirositor, ca să mă curăţesc de lepra păcatului, stinge văpaia care arde în mine căci viaţa mea de iad s-a apropiat.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Dă-mi putere, Hristoase, să port Crucea Ta, să iau cu dragoste jugul Tău pe umeri, să port în suflet şi-n trup, şi-n inimă amintirea de patimile şi de moartea Ta, să mor lumii cu desăvârşire şi asupra păcatului să mă arăt biruitor, ca părtaş cu Tine să fiu la Învierea Ta.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Poruncitu-mi-ai să lucrez în via Ta cea duhovnicească ca să aducă roade bune şi venind Tu să iai totul cu dobândă, dar eu viclean şi rău fiind, Doamne, am ocărât pe slujitorii Tăi şi i-am smintit cu faptele mele cele rele, greşind cu înverşunare.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Pentru aceasta voi auzi: „Luaţi de la el via şi o daţi altuia care v-a îngriji şi v-a aduce roade, iar pe el legaţi-l şi-l aruncaţi în foc unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor. „Ci dă-mi, Hristoase, vreme de îndreptare şi lacrimi de pocăinţă.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pre noi.
a Născătoarei
Preasfântă Stăpână, care ai născut Lumina lumii fără ispită bărbătească, Palat al Sfîntului Duh, Scară ce ne ridici de la pământ la Cer, roagă-L pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru pentru ticălosul meu suflet, ca să aflu milă în ceasul judecăţii.
Cântarea 3 Irmos
Întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor tale, inima mea cea clătinată; că Tu eşti singur Sfânt şi Domn.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
De câte ori am făgăduit pocăinţă şi lepădare de păcat, Doamne, de câte ori am început să pun hotar fărădelegilor mele şi iarăşi mă întorc la ele ca câinele la borâtura sa şi ca porcul mă scald în noroi. Dă-mi, Stăpâne, vreme de pocăinţă ca să-mi curăţ sufletul de necurăţia ce l-a stăpînit.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Viaţă curată şi ascultare desăvârşită de poruncile Tale am făgăduit, înscriindu-mă în oastea Împăratului Ceresc, dar pentru lenevire mă întorc iarăşi înapoi la starea cea dintâi, la prelucrarea pământului, adică la faptele deşarte lumeşti. Şi vai mie că voi fi judecat ca un nemulţumitor şi nevrednic de cinstea cea cerească.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Cu ce măsură am măsurat, cu aceia mi se va măsura căci am furat judecataTa, Doamne, şi vai mie că mă arăt ca un fur de cele sfinte şi ca un călcător de lege mă voi judeca.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Păcatul şi minciuna sânt tovarăşii mei şi de făţărnicie mă îmbăt în toată viaţa mea şi vai mie căci cine şi cui slujeşte aceluia şi rob este.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Mila Ta mă urmează în toate zilele şi-n toată clipa şi Tu trimiţi pe îngerul păzitor să mă acopere şi să mă apere de alunecări, dar eu mă arunc ca şi turma de porci în marea păcatelor căci pe acelea le-am iubit.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
În ţinutul Gadara, îndrăcitul umbla şi locuia în morminte şi pricinuia rele călătorilor. Asemănatu-m-am lui, Doamne, căci în lumea aceasta păgână, m-am închis în inima mea care este plină de necurăţie şi fărădelege şi mă îndrăcesc, pricinuind rău şi sminteală călătorilor spre Împărăţia Ta.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pre noi.
a Născătoarei
Cu rugăciunile Tale, Curată, să mă aperi de năvălirea celui rău căci pe Tine tare ajutor în scârbe şi necazuri Te-am câştigat.
Cântarea 4 Irmos
Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a cutremurat că vrei să Te naşti din Fecioară şi să Te arăţi oamenilor, şi a zis: Auzit-am auzul Tău şi m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Pomul care nu aduce roade se taie şi-n foc se aruncă. Şi eu simt asupra mea securea morţii ca să mă lipsească de viaţă ca pe unul ce nu aduc roade bune, dar Tu mă curăţă de relele mele, undelemn şi vin, Hristoase, toarnă-mi peste sufletul meu ca să mă fac sănătos şi să slăvesc bunătatea Ta.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Omul meu lăuntric a murit şi vrăjmaşii mei diavoli se silesc mai repede să-l îngroape ca să nu se mai ridice, căci în iad nu-i pocăinţă. Ci vino, Doamne, şi- mi dă mână de ridicare ca şi fiului văduvei şi zi-mi: ţie-ţi zic scoală-te, şi mă dă maicii mele, Bisericii, ca toţi să Te laude pe Tine: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Cuprins sunt de patimi şi de draci care mă tirănesc cumplit şi mă rănesc şi preotul văzându-mă a plecat mai departe, levitul a tecut pe alături, dar Tu, care ai binevoit să Te naşti din Fecioară, Arhiereu al veacurilor fiind, du-mă la sălaşul Tău, tămăduieşte-mi sufletul meu cel bolnav de spurcăciunea patimilor.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Amare sunt ierburile şi dureroase sunt doctoriile, Doamne, dar mai amară este viaţa depărtată de Tine şi mai cumplit e focul iadului care munceşte nemilos pe păcătoşii nepocăiţi. Mântuieşte-mă de dânsul, Tu cel ce ai sfărâmat porţile lui şi i-ai scos pe cei ce credeau în Tine şi-mi dăruieşte mult doritul sfârşit creştinesc.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Amară va fi judecata pentru păcătoşi, Doamne, căci atunci nimeni nu-i va putea ajuta şi voi fi lepădat pe veci de la faţaTa, sortit focului veşnic împreună cu îngerii cei întunecaţi care se vor bucura de veşnica mea osândă.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Când va veni timpul să mi se despartă sufletul de trup, să nu-l laşi în mînile vrăjmaşilor mei, Hristoase Dumnezeule, măcar de n-am fost credincios Ţie toată viaţa mea, ci pentru rugăciunile Celeia ce Te-a născut, îndură-Te şi mă miluieşte.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pre noi.
a Născătoarei
Mântuieşte-mă cu rugăciunile Tale, Fecioară, care ai născut pe Cel ce a stricat puterea morţii căci pe Tine mijlocitoare grabnică Te avem noi cei împovăraţi cu păcate, şi-mi fii ocrotitoare în ceasul morţii.
Cântarea 5 Irmos
De noapte mânecând, Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă şi mă îndreptează la poruncile Tale şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Cazi la mila Stăpînului, suflete al meu, că a făgăduit ertare tuturor celor ce o cer, căci n-a trecut cu vederea lacrimile femeii păcătoase, rugăciunea tâlharului a primit-o, suspinul vameşului şi întoarcerea lui Petru.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Plângeţi cu mine, plângeţi-mă pe mine voi care aţi moştenit viaţa cea fericită căci de bunăvoie m-am dat în mâinile vrăjmaşului eu cel ce am fost fiu al Împărăţiei Cereşti şi acum aştept ziua cea înfricoşată, ca să iau cele vrednice de faptele pe care le-am făcut.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Vrednic de plâns sunt, Doamne, căci am ajuns la culmea răutăţii, deseori greşind nu din neputinţă, ci de bunăvoie, dorind ca şi Adam să aflu binele şi răul şi m-am aflat depărtat de Tine. Miluieşte-mă, Hristoase, şi mă mântuieşte că al Tău sunt, măcar de am şi greşit mult.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Deşartă este viaţa mea şi zilele mele ca umbra trec, dar eu zac în nepăsare, desfătându-mă în dulceţi, ca bogatul, în mâncări şi beţii şi mă gândesc cum să-mi măresc jitniţele, cum să-mi înmulţesc dulceţile. Aud, însă, glasul Tău care zice: „Nebune, în noaptea aceasta ţi se va lua sufletul şi cui vor rămâne acestea pe care le-ai agonisit’’?
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
În casa mea zac aprins de friguri ca şi soacra lui Petru. Atinge-Te de mine, Doamne, şi-mi dă tămăduire ca să mă scol şi să-Ţi slujesc Ţie fără prihană, ca mulţumind să strig Ţie: Bine eşti cuvîntat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Frigurile sunt gândurile necurate şi păcătoase, care chinuie trupul ca văpaia focului iar sufletul cu răcială către Dumnezeu. Dă-mi mână de ajutor, Doamne, şi mă scoate din focul cumplit ca să slăvesc bunătatea Ta în veci.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pre noi.
a Născătoarei
Stăpână, Stăpână, primeşte micul meu suspin din adâncul inimii făcut, că Te-ai făgăduit să ne împlineşti rugăciunile, nu mă lăsa străin de ajutorul Tău, ceia ce eşti adâncul smereniei şi al curăţiei, Fecioară Prealăudată.
Cântarea 6 Irmos
Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai de jos şi a scos din stricăciune viaţa mea.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
În casa Ta aflându-mă, în Sfânta Sfintelor, gura mea rosteşte cuvinte dumnezeieşti, iar mintea împleteşte gard din cugetări spurcate şi-l vinde dracilor cu preţ mizerabil, iar aceia îl pun între mine şi Tine, Doamne, ca să facă zădarnică rugăciunea mea.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Mintea mea, vicleană fiind şi iubitoare de plăceri, nu vrea cu desăvârşire să se lepede de cele lumeşti, preferând să slujească la doi domni şi se linguşeşte pe lângă Tine, Doamne, cu cuvinte frumoase iar pe de altă parte face legământ cu diavolii, înnebunindu-se fără de ruşine.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Întinat, fiind, din creştet până la picioare şi pătruns de răutate până în măduva oaselor, nu pot să-Ţi fiu Ţie casă, pentru că negreşit eşti întru cuvintele Tale care le-ai zis: „Casa mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi aţi prefăcut-o în peşteră de tâlhari’’.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Până întru atâta m-am înrudit cu păcatul, că a devenit ca un mădular al meu, pe care tăindu-l îmi produce durere nesuferită şi, voind să scap de ea, îl alipesc mai tare de mine, rob făcându-mă de bunăvoie.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Până întru atâta l-am iubit, că îl socot ca pe o mâncare de toate zilele şi ies la răspântiile drumurilor ca să adun sfărâmitură cu sfărâmitură, ca să-mi potolesc foamea nesăţiosului meu suflet.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Biserica, Casa Ta, ne-ai arătat-o liman de mântuire, locaş unde scăpăm de ispitele vieţii, iar pentru mine se preface în loc de pierzare pentru că cu nepăsare intru în Ea, nevrând cu desăvârşire să lepăd cele lumeşti.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Pâine din cer ai venit, Doamne, ca să mănânce săracii şi, săturându-se, să Te laude pe Tine. Eu, însă, am dorit să mă satur mai mult de apa cea sărată a mării acestei vieţi care-mi produce mai mare sete. Şi beau cu lăcomie, negândindu-mă la cele ce au să urmeze.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pre noi.
a Născătoarei
Palat neântinat, Biserică Dumnezeului celui viu Te-ai arătat, Maica lui Dumnezeu, şi mijlocitoare pentru noi la Domnul Te ştim. Roagă-L pe cel ce L-ai născut să izbăvească de moarte sufletele noastre.
Condac
Braţele părinteşti, grăbeşte a mi le deschide mie, că curveşte am cheltuit viaţa mea. Spre bogăţia cea necheltuită a îndurărilor Tale căutând acum, Mântuitorule, nu trece cu vederea inima mea cea sărăcită, pentru că Ţie, Doamne, cu umilinţă strig: Greşit-am, Părinte, la Cer şi înaintea Ta.
Cântarea 7 Irmos
Greşit-am fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nu am păzit şi nici n-am făcut precum ne-ai poruncit nouă. Dar nu ne părăsi pe noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor noştri.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Simt aproape răul meu sfârşit pentru că văd pe altarul inimii mele urâciunea pustiirii zisă de proorocul, stând la locul cel sfânt unde trebuie să locuiască Dumnezeu, şi Te rog, Milostive Doamne, dă-mi zile de îndreptare ca să nu mor în nepocăire, pradă fiind focului veşnic şi viermelui neadormit.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Vai mie, Doamne, că m-am asemănat lui Cain cheltuind cele mai bune momente ale vieţii în destrăbălare şi Ţie îţi aduc din cele de pe urmă şi mai rele şi acestea cu mânie şi cârtire, socotind în îngâmfarea mea că am împlinit datoria faţă de Tine. Şi de trei ori vai mie căci m-am făcut ucigaş de suflete.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Minciunos sunt în faţa Ta, Doamne, căci stând la rugăciune mintea mea rosteşte cuvinte sfinte, ieşind, însă, afară tot ea răspândeşte deşertăciuni lumeşti şi vorbe netrebnice. Dar Tu, Bunule, pune pază gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Groaznice şi înfricoşate locuri ai a trece, suflete al meu, deci ieşi din trândăvia ce te-a cuprins şi strigă către binevoitorul tău: Scoate din stricăciune viaţa mea, Multmilostive Dumnezeule!
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Cu adevărat, Doamne, ce este viaţa omului, decât: pofta trupului, pofta ochilor şi mândrie deşartă. Şi cine este sluga cea bună şi credincioasă care va înţelege şi va fugi de acestea? Am greşit, Stăpâne, şi plină de spurcăciune este viaţa mea.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pre noi.
a Născătoarei
Cele pământeşti departe au fost de Tine, Doamna noastră, căci ai voit cu totul să Te afieroseşti lui Dumnezeu. Învaţă-ne şi pe noi să urâm cele deşarte ca să te mărim pe Tine întru toţi vecii.
Cântarea 8 Irmos
Pe Cel pe care oştile cereşti îl slăvesc şi de Care se cutremură heruvimii şi serafimii, pe Acela toată suflarea şi făptura lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Când mă gândeam că viaţa îmi este curată, deşarte erau şi pline de nebunie gândurile mele, Doamne, şi eu mă înălţam ca cedrii Libanului, dar Tu, Doamne, m-ai miluit şi ai smerit semeţia cugetului meu. Acum strig către mila Ta: Până când, Doamne, până când mă vei lăsa până în sfârşit?
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Trupul meu are de toate din destul şi se desfătează până la îndrăcire cu darurile Tale pământeşti, sufletul, însă, stigă ca orbul cel din naştere: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Pocăinţei tâlharului râvneşte suflete al meu, că acela în ultimile clipe, prin câteva cuvinte a ajuns la măsura bărbatului desăvârşit, făcându-se cetăţean al împărăţiei Cereşti prin pocăinţă, când a auzit de la Hristos: „Astăzi vei fi cu mine în rai’’.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Iosif cândva, fiind ispitit de desfrânare, a fugit de dânsa ca de foc, alegând mai degrabă clevetirea şi temniţa întunecată decât să greşească înaintea Domnului. Urmează bărbăţiei lui, suflete, ca să scapi de temniţele iadului cu mult mai întunecate şi de ruşinea cea veşnică.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
În fiecare zi vin la Biserica Ta, ca săbănogul la scăldătoarea Vitezda, aşteptând vindecare de neputinţele mele şi Tu întotdeauna mă întrebi prin cugetul tainic al inimii: „Voieşti să fii sănătos?’’, cercetând credinţa mea, fiindcă ştii că neputincios sunt de multă vreme.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Iară eu, însă, uitând de atotputernicia Ta şi iubirea de oameni care o ai, alerg mai degrab la ajutorul omenesc şi-Ţi răspund: „Doamne, om nu am ca să mă arunce în scăldătoare’’, şi fac fără rod stăruinţa mea, neştiind Cine-mi vorbeşte.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Iisuse, Mântuitorule, treci cu vederea orbirea sufletului meu, dă uitării nemernicia mea şi zi-mi cuvânt cu putere multă: „Scoală-te şi-ţi ia patul tău şi umblă’’, ridică-te din păcat şi umblă în căile Mele ca să nu se poticnească picioarele tale.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pre noi.
a Născătoarei
Smerenia Te-a ridicat, Curată, căci Te-ai îmbrăcat cu ea ca şi cu o haină şi fără prihană Ţi-ai petrecut viaţa, căci Hristos celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă Har.
Cântarea 9 Irmos
Neânţeles lucru este rodul zămislirii mai presus de fire şi fără stricăciune naşterea Maicii fără de bărbat, căci naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta toate neamurile pe Tine ca pe o maică, mireasă dumnezeiască, cu dreaptă credinţă Te mărim.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
În valea plângerii, unde ai să judeci vii şi morţii mă duc cu mintea şi mă îngrozesc de cele ce au să fie, căci se va alege grâul de neghină şi oile de capre. Şi mă rog: Dă-mi, Doamne, lacrimi de pocăinţă ca să nu mă numeri cu cei depărtaţi de Tine.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
În ziua cea înfricoşată a judecăţii, să nu vădeşti cele ascunse ale mele ci să le ştergi cu mila Ta căci mă căiesc şi mă înfricoşez de cele ce le-am săvârşit fără ruşine, ci să arăţi mila Ta şi bunătatea Ta căci ai zis că bucurie mare este în cer pentru un păcătos care se pocăieşte.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Mare este furtuna acestei vieţi şi corabia mea se poartă de vânturi şi se înneacă de valuri şi strig către Tine: Mântuitorule, dă-mi mână de mântuire şi mă mântuieşte.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Ca vameşul mă apropii de Tine şi nu îndrăznesc să ridic ochii mei la cer şi strig numai şi grăiesc din adâncul inimii: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Femeia păcătoasă apropiindu-se cu lacrimi îţi spăla picioarele şi cu miruri le-a uns şi a primit iertare, dar eu, Doamne, ca fariseii mă împietresc la inimă şi caut semn din cer.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Sămânţa cuvântului Tău a căzut în pământul inimii mele. Şi fiind că n-am scos din ea grijile lumeşti, spinii păcatelor şi dulceţile, neavând rădăcină s-a uscat şi n-a adus rod. Ci deschide-mi urechile şi ochii sufletului meu ca să aud şi să văd şi să urmez poruncile Tale.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Să nu mă numeri cu fecioarele cele nebune, care nu şi-au luat undelemn în candelele lor, ca să nu aud glasul cel înfricoşat: „Nu te ştiu pe tine’’, ci umple de fapte bune viaţa mea ca să intru cu Tine la nuntă şi să Te laud întru toţi vecii.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pre noi.
a Născătoarei
O, Tu care ai născut pe Dumnezeu mai presus de fire, miluieşte-mă pe mine cel ce mult am greşit şi cu rugăciunile Tale de focul cel veşnic să mă arăţi străin.