După Avraam un alt strămoș este Isaac. Acesta a primit de voie să fie jertfit, cum i-a spus Dumnezeu tatălui lui, de aceea a și fost binecuvântat. Același lucru l-a primit și Hristos, să Se jertfească din ascultare față de Tatăl.
Alt strămoș este Iacov, care înseamnă Israel, minte văzătoare de Dumnezeu. Este omul care are ochii vulturului duhovnicesc, Îl simte pe Dumnezeu, înțelege și contemplă tainele dumnezeirii. Cine însă i-a descoperit aceste taine? Hristos. El Însuși a pogorât de la Tatăl Lui și ne-a spus Cine este Tatăl Ceresc. Prin urmare, ca și Isaac și Avraam, la fel și Iacov a fost preînchipuire a lui Hristos. A fost numit Israel ca să închipuie prin viața lui că înlăuntrul lui lucra Hristos Însuși. Iosif, fiul lui Iacov, în ciuda faptului că a fost vândut ca rob în Egipt, în final a salvat pe Israel. Același lucru a făcut și Hristos, a lăsat cerurile, S-a înstrăinat pe pământ, la noi, păcătoșii, ca să ne dăruiască cerul. Iosif, așadar, a devenit mântuitor și a prorocit despre Hristos că va fi drept.
Este minunat cum lucrează Dumnezeu. Când evreii au devenit robi egiptenilor și sufereau, Moise i-a mântuit scoțându-i din Egipt. Iosif i-a pus în Egipt, Moise i-a scos din Egipt. Și cei doi și-au dat viața lor ca să fie în ei Hristos. De asemenea, Moise era legiuitor al Vechiului Testament, în timp ce Hristos al Noului Testament. Pe Moise l-a urmat Iisus, fiul lui Navi, care înseamnă mântuitor. Totuși Mântuitor prin excelență este Hristos. Așadar, Iisus al lui Navi era preînchipuire a lui Hristos. Alt strămoș care a îndurat multe este Iov, care a preînchipuit Pătimirile lui Hristos.
Să ne referim și la un alt nume, la Raav. Aceasta era o desfrânată închinătoare la idoli. Ce lucru măreț! Printre strămoșii lui Hristos nu erau numai oameni drepți, ci și păcătoși. Desfrânata Raav a devenit strămoașă a Preasfintei și a lui Hristos. Deși era desfrânată, Hristos nu a părăsit-o. Pe păcătos, pe vinovat, pe ucigaș, pe toți îi primește Dumnezeu când vor să slujească taina mântuirii și a Bisericii.
Mântuirea desfrânatei a devenit preînchipuire a mântuirii neamurilor de către Hristos, fiindcă neamurile săvârșiseră desfrânare duhovnicească. Părăsiseră pe Adevăratul Dumnezeu și au devenit închinători la idoli. O desfrânată, preînchipuire a lui Hristos! Cum le primește pe toate Dumnezeu! Abis este dragostea Lui!
În continuare, Roboam, Abia, Manase, Solomon și mulți alți regi și împărătese au devenit strămoși ai lui Hristos, deși erau păcătoși. Ajunseseră până la tartarul osândei, făcând păcate înfricoșătoare și închinări la idoli, Dumnezeu totuși i-a chemat și pe aceștia și i-a primit să slujească taina mântuirii și a Bisericii. Astfel au lucrat împreună și au contribuit și aceștia la dumnezeiasca iconomie. Prin urmare, Hristos, mai înainte de a Se naște, a lucrat pretutindeni, în păcat, în dreptate, pe pământ, în cer.
Să trecem acum la David, cel mai bun și mai drag chip al lui Hristos. David a spus cele mai multe și mai inteligibile profeții despre Hristos.
Dacă vom citi viața prorocilor, vom vedea că Dumnezeu a spus unuia, lui Osea, să se însoare cu o desfrânată[1], altuia, lui Isaia, că îl vor tăia cu fierăstrăul iudeii, lui Ieremia că îl vor ucide. În robie, babilonienii l-au aruncat pe Daniel în groapa cu lei, pe cei trei tineri în cuptorul cu foc. Iona a căzut în mare, prorocul Ilie a urcat la cer. Toți erau preînchipuiri ale lui Hristos. Hristos era, este și va fi pretutindeni. Acesta este Cel Care Se naște și acum pentru noi, din strămoși până la Ioachim și Ana, până la Iosif și Preasfânta.
Arhimandritul Emilianos Simonopetritul, Cuvinte praznicale mistagogice, Indiktos, Athena, 2014