Bucură-te în Domnul, fiu al Tatălui ceresc. Îmi scrii, fiul meu, despre gândurile pe care le ai împotriva dubovnicului tău. Să te temi mult de aceste gânduri. Să le ocoleșți că pe un șarpe otrăvitor întrucât au putere înfricoșătoare, mai ales în timpurile noastre. Acesta este meșteșugul celui rău. Aduce gânduri împotriva duhovnicului că să te îndepărteze de harul care te umbrește, să te facă vinovat și după aceea a te lovească fără milă.
Ține cuvântul meu și nu lasă niciodată vreun gând împotriva părintelui tău duhovnicesc să se cuibărească în inima ta. Să-l alungi de îndată, că pe un șarpe rău otrăvitor. Cât despre cartea pe care o cauți, chiar dacă ar fi să te mântuiești prin ea, să nu o iei fără binecuvântare. Deoarece, dacă nu întrebi, ți se socotește la Dumnezeu că și adulter. Atâta grijă să ai, și în cele mari și în cele mici, încât fără binecuvântarea părintelui tău duhovnicesc nimic să nu faci. Nici să te rogi, nici să faci milostenie, nici un alt lucru bun. Ascultă despre Saul pe care l-a ales Dumnezeu din tot neamul lui Israel și l-a uns rege: pentru că nu a făcut ascultare desăvârșită față de Samuel și a ținut cele bune pentru jertfă, l-a pedepsit Dumnezeu, spunând ‘profetului: „Mai mare este ascultarea decât jertfă curată”.
Cu adevărat mare este taină ascultării. Dacă dulcele nostru Iisus a deschis primul drumul acesta și S-a făcut model pentru noi, cu atât mai mult suntem noi datori să pășim pe urmele Lui. Și eu, fiul meu, dacă aș fi între voi aș împlini ascultarea în adevăr,care este atât de dorită de mine.
Mărturisesc cu multă sinceritate și cu toată puterea, în deplină cunoștință, că altă cale de mântuire care să te țină departe de orice rătăcire și lucrare a vrăjmașului nu există. Și dacă cineva dorește cu adevărat să se mântuiască și să-L găsească repede pe Hristos, este dator să facă ascultare. Și cu atâta dragoste să privească pe duhovnicul său, că și când L-ar vedea pe Hristos. Păstrează, așadar, cu tărie întreagă panoplie pe care ai primit-o, fiul meu, și lupta-te cu zel.
Îndreaptă săgețile tale către vrăjmași, având un singur scop – acela de a nu face neascultare față de părintele tău duhovnicesc. Dacă pentru a se milostivi Dumnezeus pre ține ai pe duhovnicul tău care mijioceste pentru ține, ce se va întâmplă suparandu-l pe el ? Cine va mai milostivi pe Domnul pentru ține? Lupta-te după putere să ușurezi sarcina duhovnicului, că să ai ușurare și răbdare în necazurile tale.
Am cunoscut din propria-mi experiență câtă răspundere și câtă greutate își asumă duhovnicul și câte suferă până aduce un suflet de la nevrednicie la vrednicie și îl conduce spre Răi, mai ales când se întâmplă să aibă firea tare. Pentru fiecare suflet pe care îl ia în primire, duhovnicul se înfășoară cu lanț greu împrejurul gâtului sau și are nevoie de multă rugăciune pentru a-și ușura greutatea. Are nevoie de multă dragoste nefățarnică, nu de neascultare și de împotrivire în cuvânt. Are nevoie ca din buzele ucenicilor săi să se reverse evlavie și har, nu amărăciune, fiere, ambiții și dezbinări. Deoarece orice cuvânt greu pe care îl veți rosti în vreme de ispită către acesta, pentru că provine de la șarpele diavolului, stropește cu otravă sufletul lui, care se ofilește că o floare atinsă de piatră. Și nu mai are putere să se roage de-ajuns nici pentru sine până nu trece durerea.
Iar dacă ucenicii îl ascultă în toate, duhovnicul merge pe calea cea dreapta și se ridică la înălțimi, se roagă cu multă căldură, este luminat cu prisosință, vorbește cu multă înțelepciune, sfătuiește cum se cuvine, primește adaos de har și devine pentru fiecare ucenic izvor nesfârșit de har, pe care îl primește de la Domnul.
Deci, fiul meu, atunci când doreșți că să înaintezi repede și fără multă osteneală, învață să renunți la orice părere a ta, pentru că aceasta să nu-ți devină voie proprie. Urechea ta să fie totdeauna îndreptată spre gura duhovnicului și orice ți-ar spune să primeșți că și când ai primi din gură lui Dumnezeu, să împlineșți fără nici cea mai mică ezitare. Astfel vei avea mereu pace. Adu-ți aminte totdeauna că ascultarea sau neascultarea ta nu se oprește la duhovnic, ci prin acesta ajunge la Dumnezeu. Nu ascunde niciodată vreun gând de duhovnicul tău și nu preface cuvintele tale când te mărturisești în față Domnului. Spune imediat gândurile tale și inima ta se va liniști de îndată. Ia pe grumazul tău jugul ascultării și lipește-te de suflarea duhovnicului tău. Numai ce iese cuvântul din buzele lui, tu să-l prinzi fără întârziere, să faci aripi, să zbori pentru a-l îndeplini, fără să te întrebi dacă este bun sau rău.
Împlinește tot ceea ce îți poruncește acela care are răspunderea pentru ține pentru a nu fi tu răspunzător pentru faptele tale. Cel care poruncește va da socoteală în față lui Dumnezeu, dacă a făcut bine sau rău, iar tu vei da socoteală dacă ai ascultat sau nu ai ascultat. Nu înseamnă ascultare să împlinești o porunca sau altă, dar în sinea ta să te împotrivești. Ascultare înseamnă a-ți supune cugetul, pentru a fi scutit de răutatea din ține. Ascultare înseamnă să devii rob, pentru a deveni liber. Cumpără-ti cu preț mic libertatea, pentru a fi fără vinovăție și bucuros. Nu da ascultare gândurilor tale, care vin a te sfătui în clipe grele să pleci din mănăstire. Trebuie să știi bine că cine nu se supune unuia singur este nevoit a se supune celor mulți și până la urmă rămâne în neascultare.
Gheron Iosif Isihastul, Mărturii din viaţa monahală, Editura Bizantină, Bucureşti 2007