-Dacă glasul conștiinței îmi spune altceva decât duhovnicul, ce să fac? Merită să-ți asumi riscul ascultării până la capăt, ascultare oarbă, fără să iei în seamă eventualele semnale de neliniște, împotrivire lăuntrică?
-Da, o întrebare plină de primejdii, dar foarte importantă. Sfântul Ioan Scărarul, în capitolul cel de-al patrulea din “Scară”, “Despre ascultare”, spune că, vorbește specific pentru monahi, dar se aplică tuturor celor care caută un duhovnic: “Cearcă în mănăstirea în care te duci, pe duhovnic, dacă este un cârmaci sau dacă este un marinar, dacă este un despătimit sau dacă este încă împătimit”.
Eu întotdeauna m-am întrebat: “Dar de unde acest discernământ la un începator, când merge la o mănăstire, să știe dacă este un cârmaci sau un marinar?” Și, mi-am vădit mie însumi că eu nu aveam acest discernământ, și multumesc Domnului că m-a pus în mâini bune.
Bănuiesc că era altă omenire pe vremea Sfântului Ioan Scărarul în veacul al șaselea și că era mult mai mult discernământ în lume, pentru că era mai multă lumină și mai mult har. Și, ascultarea oarbă, zicea el, o faci după ce ai cercat pe duhovnic. Daca ai văzut că este un cârmaci și nu un marinar, dacă ai văzut că este un despătimit și nu un împătimit, atunci îți pui sufletul în mâinile lui și nu mai judeci. Adică poți să faci ascultare oarbă.
Care este diferența între cârmaci și marinar? Bineînțeles că e greu de deslușit, dar când e cazul, Dumnezeu să vă arăte. Diferența esențială este ca un despătimit, un cârmaci, este ăla care are sufletul tău la inima lui, și nu, de exemplu, cel ce ar putea obține el de la tine, sau să scoata din tine un om așa și pe dincolo, moral, corect, mai știu eu ce, ci mântuirea ta, sufletul tău, durerea ta, bucuria ta. Dacă vezi asta și dacă simți asta în duhovnicul tău, asta este poate unul din semnele cele mai convingătoare și dacă simți că, să zicem așa, te poți dezbrăca în pielea goala în fața lui și nu se smintește, duhovnicește vorbind, spovedindu-te total, că dacă simți că durerea ta este a lui și bucuria ta este a lui, și simți asta, și te simți liber în prezența lui, atuncea poți să-ți pui sufletul și mântuirea în mâinile lui, și poate că tu însuți o să simți ca un fel de crimă să nu-i faci ascultare unui astfel de om.
Acuma, vorbesc printr-o extremă. Eu întotdeauna am judecat prin extreme. Iau extrema dreaptă și extrema stângă și încerc să văd unde sunt, acolo între cele două. Dar ca criterii, ca un fel de identificare, la nivelul vieții obișnuite, este lucrul asta: dacă simți o încredere deplină în duhovnicul tău, pentru că te-ai rugat, pentru că Dumnezeu a pus în inima ta, asta-i un semn că te poti încrede și deschide.
Parintele Rafail Noica, extras din conferinta ”Din ce moarte ne-a izbavit Hristos?”